Bobtail Japonez

Simpli si eleganti ca un haiku (poem japonez alcatuit din 17 silabe), bobtail-ii japonezi sunt opere de arta insufletite cu trupuri sculptate, cu cozi scurte dragalase si ochi mari si expresivi. Nu va asteptati ca bobtail-ul japonez sa stea sa fie admirat, dar poznele lui va vor binedispune intotdeauna indiferent de starea pe care o veti avea. Bobtail-ii japonezi sunt de asemenea binecunoscuti ca si companioni afectuosi. Neinfricati si de temut asemenea razboinicilor samurai cand vine vorba de vanarea rozatoarelor nepoftite, bobtail-ii japonezi devin instant masinarii de tors cand sunt dezmierdati de stapanii lor.



Istoricul si originea

Desi bobtail-ul japonez dainuie in America de Nord doar de trei decenii, el este una dintre cele mai vechi rase de pisici cu o istorie bogata in legende si in folclor asemenea tarii sale natale. Pisici tricolore cu coada scurta puteau fi regasite reprezentate in operele de arta sculptate in lemn sau pictate pe matase datand din anii 1600. Poporul japonez considera aceste pisici ca fiind sacre si aducatoare de noroc, iar la inceputuri ele erau tinute in templele budhiste si in resedintele familiilor imperiale japoneze.
Folclorul japonez contine de asemenea numeroase referiri la pisicile cu coada scurta, cea mai renumita fiind povestea lui Maneki Neko, care inseamna „pisica care face semne”. Dupa cum spune povestea, in anii 1600 o pisica tricolora cu coada scurta pe nume Tama locuia intr-un templu saracacios, in Setagaya. Intr-o buna zi, lordul Naotaka Ii din tinutul Hikone a fost prins de o furtuna neasteptata in apropierea templului. In timp ce acesta isi cauta adapostul la radacina unui copac, a observat ca Tama ii facea semn din poarta templului. Intrigat, Naotaka s-a intreptat catre pisica si a constatat cu surprindere ca arborele sub care se adapostise cu cateva secunde inainte fusese trasnit de un fulger.
Drept multumire ca Tama ii salvase viata, lordul Naotaka a luat templul sub ingrijirea sa aducandu-i prosperitatea. O intruchipare a pisicii care face semne (Maneki Neko), cu una dintre labutele din fata ridicata, apare pe fatada templului Gotokuji din apropierea orasului Tokyo, construit in 1697. Astazi, figurine de pisici care gesticuleaza pot fi achizitionate din magazinele japoneze, multi considerandu-le talismane aducatoare de noroc si prosperitate.
De asemenea, in Japonia circula o legenda care povesteste cum bobtail-ul japonez si-a pierdut coada. Se spune ca pisica incerca sa se incalzeasca prea aproape de foc, astfel ca coada i-a luat foc. Disperata sa-si salveze coada, ea a alergat prin tot orasul, arzand pana la temelii toate cladirile de care se apropia. Drept pedeapsa, imparatul a poruncit ca tuturor pisicilor sa li se taie cozile.
In 1908, primii bobtail-i japonezi certificati au fost importati in Statele Unite, dar abia in 1968, cand crescatoare Elizabeth Freret a importat trei bobtail-i japonezi, a fost initiat un program american de crestere si selectie. Cam in aceeasi perioada, arbitrul Asociatiei Crescatorilor de Pisici (CFA – Cat Fanciers’ Association), Lynn Beck, a importat inca opt bobtail-i, astfel ca cele unsprezece pisici au pus bazele rasei pe care o stim astazi, din America.
In 1969, CFA accepta bobtail-ul japonez pentru a fi recunoscut, iar in 1976 ii recunostea statutul de membru.
Bobtail-ii cu parul lung au fost de asemenea reprezentati in operele de arta japoneze din secolul al XVII-lea si de foarte mult timp ei isi fac aparitia in cuiburile de pui fatati de exemplarele cu parul scurt. Cu toate acestea, bobtail-ul japonez cu parul lung nu a fost oficial recunoscut decat abia in 1991. Astazi, majoritatea asociatiilor de pisici recunosc bobtail-ul cu parul lung ca rasa de sine statatoare, in timp ce CFA il accepta ca pe o varietate a rasei bobtail japonez.
Astazi, bobtail-ul japonez este recunoscut de urmatoarele asociatii si organizatii internationale: American Association of Cat Enthusiasts (AACE), American Cat Association (ACA), American Cat Fancier's Association (ACFA), Canadian Cat Association (CCA), Cat Fanciers' Association (CFA), The International Cat Association (TICA), United Feline Organization (UFO), FiFe (Federation Internationale Feline) si Asociatia Felina Romana (AFR).


Aspectul exterior si dimensiunile

Bobtail-ul japonez este o pisica mai mult lunga decat inalta, zvelta si eleganta, cu trasaturi bine conturate si o structura osoasa puternica. Membrele sunt lungi si suple, cele posterioare fiind evident mai voluminoase in comparatie cu cele anterioare. Liniile capului, usor arcuite, descriu un triunghi echilateral. Botul este lat si rotunjit, iar urechile mari sunt dispuse pe verticala. Ochii mari, ovali si oblici alaturi de maxilarele puternice si nasul alungit ii ofera fetei un aspect specific japonez total diferit de cel al altor rase orientale.
Cu siguranta, coada este caracteristica sa distinctiva. Coada este compusa din una sau mai multe coturi, unghiuri, tirbusoane. Ca fulgii de zapada, fiecare coada este unica – lungimea, forma si flexibilitatea putand varia mult de la o pisica la alta. De preferat este ca coada sa se prelungeasca cu 5-8 cm de la baza, dar este posibil ca, in functie de forma, sa para mai scurta. Parul care acopera coada de cele mai multe ori se dispune sub forma de evantai, dand impresia unui pampon. Spre deosebire de Manx, bobtail-ul are intotdeauna coada, indiferent daca este doar un ciot.
Bobtail-ii japonezi cu parul scurt au o blana de lungime medie, moale si matasoasa, fara puf profund. Bobtail-ii japonezi cu parul lung au parul de lungime medie, moale si matasos si un puf profund redus, greu sesizabil. Blana exemplarelor cu parul lung este mai scurta, bine atasata pe langa corp si devine mai lunga gradual pe crupe, coada, membre si gat. Este de preferat sa existe smoace de par pe urechi si intre degete.
De departe, combinatia de culori sau modelul cel mai apreciat este mi-ke. Aceste pisici sunt in mare masura albe, dar prezinta pete negre si portocalii pe cap, coada si corp. Teoretic numite calico, bobtail-ii mi-ke sunt aproape exclusiv femele. Masculul echivalent varietatii mi-ke este alb cu negru sau alb cu rosu. Desi bobtail-ii japonezi mi-ke sunt cei mai apreciati, multe alte culori si modele sunt acceptate, inclusiv uni, tabby (tarcat), carapace de broasca, etc. Unele asociatii accepta orice culoare sau combinatii de culori.

Bobtail-ul adult poate atinge o greutate corporala in jur de 2,5-4 kg.


Personalitatea

Daca sunteti in cautarea unui opritor de usa din blana, aceasta rasa nu este pentru dumneavoastra. Bobtail-ii sunt pisici energice, jucause si vorbarete. Jocurile lor favorite sunt acelea in care va veti implica activ. Daca stilul de viata va face sa va petreceti mult timp departe de casa, oferiti-i bobtail-ului dumneavoastra un companion felin cu care sa-si consume din energia fara sfarsit.

Devotat, prietenos si sociabil, bobtail-ul japonez este un companion omniprezent, care este pe punctul de a fi lipicios. Bobtail-ii vor sa fie implicati in activitatile voastre, chiar daca asta implica sortarea rufelor, prepararea cinei sau pierderea timpului in fata computer-ului. De asemenea, bobtail-ii se bucura si de o buna conversatie, putand reproduce o gama larga de tonuri pe care admiratorii lor le considera adevarate „cantece”.

Intrucat bobtail-ii japonezi sunt pisici inteligente, ei invata foarte repede noi deprinderi si de cele mai multe ori pe cele adresate companionilor lor canini cum ar fi aducerea unor obiecte, etc. Inteligenta lor ii poate baga in bucluc, bobtail-ii fiind binecunoscuti pentru repeziciunea cu care invata sa deschida usile. Ei sunt de asemenea, hotarati si chiar incapatanati; odata ce le intra o idee in cap, nu o abandoneaza cu una cu doua. Sunt cataratori neintrecuti, excaladand dulapurile, biblioteca, pomii din curte si chiar draperii.


Relatiile cu familia si casa

Bobtail-ul este o pisica prietenoasa si toleranta intelegandu-se bine cu alte animalute de casa si chiar si cu cainii. Este foarte afectuos si indulgent cu copiii, tolerandu-le poznele si rautatile. Se adapteaza destul de repede oricaror medii ambiante si oricaror circumstante, motiv pentru care sunt companioni de calatorie foarte buni. In preajma strainilor au tendinta de a fi in prima instanta rezervati, dupa care, dupa tatonari repetate, ii accepta ca si cum i-ar cunoaste de-o viata.

Nu uitati ca bobtail-ul japonez are nevoie absoluta de companie (umana, felina sau de alta natura), altfel un bobtail plictisit devine o pisica cu un comportament distructiv.


Aspecte particulare

Aspectul cozii bobtail-ului japonez este determinat de o gena recesiva; din acest motiv, incrucisarile intre bobtail-i au ca rezultat aparitia numai a progeniturilor cu coada scurta. Coada acestuia complet diferita de cea a Manx-ului, care este determinata de o gena dominanta si potential periculoasa. Din fericire, gena recesiva a bobtail-ului japonez nu pare a fi asociata cu vreun defect genetic nociv.

De asemenea, este destul de rar intalnita, in special la exemplarele predominant albe, heterocromia oculara (coloratia irisului diferita). Astfel, unul dintre ochi este albastru, in timp ce celalalt este de alta culoare.

Datorita pufului profund redus, chiar si la exemplarele cu parul lung, blana bobtail-ului japonez necesita o minima ingrijire. Astfel, o pieptanare meticuloasa o data sau de doua ori pe saptamana este in general suficienta. O ingrijire suplimentara este bine venita in timpul perioadelor de naparlire, sezoniere.


Boli si afectiuni curente

Bobtail-ul japonez este predispus gingivitei, motiv pentru care ar trebui sa beneficieze de controale stomatologice o data pe an si de ingrijiri speciale (detartraj, periaj dentar profesionist) atunci cand este necesar. Hranirea acestuia cu hrana granulata de buna calitate il va ajuta sa-si mentina dintii curati, dar ingrijirea dentara suplimentara este adesea necesara pentru a-i intretine dantura in perfecta stare de sanatate.

Masculii, ca in cazul oricarei alte rase de pisici, nu sunt feriti de sindromul urologic felin (formarea de pietricele la nivel renal sau vezical), motiv pentru care trebuie avuta o atentie sporita asupra alimentatiei si a aparitiei eventualelor dificultati de urinare.

Ideal este ca dupa varsta de 6-8 ani, chiar daca aveti un exemplar sanatos, sa-i faceti un control de rutina si cateva investigatii (ecografie, radiografie, analize de sange si urina) pentru a depista din timp eventualele sensibilitati si pentru a incerca remedierea acestora printr-o alimentatie corespunzatoare sau cu ajutorul unui tratament adecvat.

Speranta medie de viata a bobtail-ului japonez este de 9-15 ani.