Staffordshire Bull Terrier

Bold, fearless and totally reliable" - Temerar, neinfricat si demn de incredere absoluta...
Caine de rasa avand caracteristici mostenite din generatii trecute de caini de lupta, astazi intalnim Staffordshire Bull Terrier-ul predominant ca si caine de companie, plin de curaj si tenacitate, manifestand o extraordinara dragoste fata de oameni si in special fata de copii, caracteristica esentiala in jurul careia s-a definit rasa.
Prin traditie, este de un curaj si de o tenacitate de nestapanit, extrem de inteligent si de afectuos, mai ales cu copii.


Istoricul si originea
Principalii stramosi ai Staffordshire Bull Terrierului au fost bulldogul anilor 1800 si vechiul terier englez.
Intre jumatatea sec.16 si jumatatea sec.17, luptele cu taurii si ursii erau sporturi regale, extrem de "la moda" printre persoanele influente ale vremii.

Scrierile despre "sporturile" anilor 1400 descriu un caine de o talie extraordinara, forta si curaj cu cap mare si greu si cu bot scurt. La sfarsitul secolului 17 acest "sport" a incetat a mai fi considerat "la moda" (desi a fost continuat de o parte din practicanti pana in 1835, cand a fost declarat ilegal) si, ca urmare, natura intrecerilor a capatat o alta turnura. Cainii masivi necesari pentru aceasta actiune erau mai degraba costisitori si, dupa ce "sportul" a pierdut tutela regala, era intretinut de patura saraca a societatii.

Astfel costurile implicate au devenit un factor decisiv in modificarea treptata a regulilor: taurul era priponit iar cainele trebuia sa apuce acum animalul de nas. Tipul de caine ce se preta la astfel de actiuni era mult mai mic si mai usor, dar trebuia sa fie suficient de agil si "construit"corespunzator. S-a dezvoltat un tip de bulldog cantarind in jur de 50 de livre care a ramas mai mult sau mai putin neschimbat cu cap mare si greu si cu bot scurt. La sfarsitul secolului 17 acest "sport" a incetat a mai fi considerat "la moda" (desi a fost continuat de o parte din practicanti pana a fost declarat ilegal in 1835) si, ca urmare, natura intrecerilor a capatat o alta turnura. Cainii masivi necesari pentru aceasta actiune erau mai degraba costisitori si, dupa ce "sportul" a pierdut tutela regala, era intretinut de pana ce luptele cu taurii au iesit in afara legii.
Dupa ce luptele cu taurii sau ursii si-au pierdut din popularitate proprietarii buldogilor folositi in aceste scopuri s-au orientat spre luptele de caini.

Timp de 100 de ani inainte (incepand cu 1700) se stia de luptele de caini si fusesera ingaduite, dar se aflau in umbra luptelor cu tauri si ursi. Practicantii au descoperit foarte repede ca tenacitatea si curajul pe care le avea buldogul acelor vremuri nu erau suficiente in luptele cu caini si era nevoie de un caine mai usor si mai agil, miscarea si rapiditatea fiind esentiale. Astfel crescatorii si-au indreptat eforturile pentru a obtine tipul de caine dorit. Acest lucru s-a intamplat probabil in 2 feluri: selectandu-i in primul rand dintre buldogi pe aceia mai usori si mai agili si incrucisandu-i pe acestia cu vechiul terrier englez. Acesti “caini de lupte” cunoscuti atunci ca “Bull and Terrier” sau “Half and Half” sunt stramosii Staffordshire Bull Terrierului de astazi.

Noua orientare a necesitat "rafinarea" cainelui Half & half din dorinta de a obtine caini mai mici, mai agili, complet docili fata de om. Se urmarea ca acesti caini sa poata fi ascunsi usor, sa fie caini pentru lupte "in categorie" si in spatii mici amenajate prin diverse localuri sau pivnite. Aceste acitivitati "distractive" erau ilegale in Anglia, iar in timpul recesiunii luptele s-au rarit semnificativ.
In 1935 a inceput oficial selectia pentru show. Crescatori si pasionati au raspuns convocarii lui Joseph Dunn si s-au reunit in mai 1935 la Old Cross Guns Hotel, Cradley Heat, beneficiind de ospitalitatea unu alt mare nume in istoria rasei, Joe Malen. Astfel a luat fiinta clubul fondator, numit "The Staffordshire Bull Terrier Club", club ce astazi este cunoscut de catre iubitorii rasei drept "The Parent Club”. Prima expozitie de club a avut loc in august 1935, la Cradley Heath (West Midlands) la care au participat in jur de 60 de caini. Castigatorii au fost Jim the Dandy si Game Lad la masculi si Brave Nell la femele.

Incepand cu 1937 crescatorii si-au indreptat eforturile catre obtinerea statusului de “rasa careia i se acorda CC”, iar in 1938, la Birmingham au fost acordate primele CC-uri cainilor Vindictive Montyson (masculi) si Lady Eve (femele). In 1938 Kennel Club a recunoscut oficial rasa sub denumirea Staffordshire Bull Terrier.

Primii doi campioni ai rasei au fost Ch Gentleman Jim si Ch Lady Eve. Popularitatea cainilor de rasa Staffordshire Bull Terrier a crescut in anii urmatori atat in Statele Unite, cat si in Europa, in Statele Unite el fiind “ingredientul” principal de la care pornise selectia pit bull terrierului iar in Marea Britanie si Australia devenind una dintre cele mai populare rase de caini.



Aspectul exterior si dimensiunile

Structura corporala este foarte densa, iar imaginea unui caine de rasa Staffordshire Bull Terrier lasa privitorului o puternica impresie de forta si stabilitate.
Capul este rotund, gatul scurt, botul cu buze foarte aderente la structura osoasa. Buzele mari, groase, sunt considerate defecte grave. Trufa are culoarea neagra. Pleoapele si buzele trebuie sa fie negre.
Cainii din rasa Staffordshire Bull Terrier au ochii mici si rotunzi. Urechile sunt de marime mijlocie, cutate la jumatate cu forma specifica numita de englezi “rose” sau “petala de trandafir”. Conform standardului rasei, urechile mai pot fi semierecte ("half priked").
Corpul unui caine de rasa Staffordshire Bull Terrier este nu foarte scurt, dens, musculos, acoperit de o blana scurta, neteda. Ingrijirea blanii necesita astfel o minima atentie, un periaj moderat fiind suficient.
Culorile prevazute de standardul rasei sunt: negru, tigrat, roscat (de la nisipiu pana la roscat intens), alb, albastru. Cainii mai pot fi baltati, cu negru sau cu rosu. Toate culorile pot prezenta pete albe de orice dimensiuni. Staffordshire Bull Terrierii de culoare neagra sunt de fapt tigrati, dungile lor fiind foarte putin vizibile. Foarte nedorite sunt culorile: liver (culoarea ficatului crud) si black and tan.
La aceasta rasa de caini standardul pentru inaltime este de 36-41 cm. Greutatea masculului Staffordshire Bull Terrier variaza intre 12.7-17 kg, iar a femelei intre 11-15.4 kg. Un stafford va trai in medie 12 ani, iar crescut si ingrijit corespunzator va ajunge pana la 14 - 15 ani. Numarul de pui Staffordshire Bull Terrier la o nastere de incadreaza de obicei intre 4 si 6, rasa avand o medie in marea Britanie de 5,4 pui/fatare.



Personalitatea

Staffordshire Bull Terrier-ul are o personalitate uriasa si multa incredere in propriile abilitati.

Despre temperamentul unui Staffordshire Bull Terrier se stie ca este caracterizat prin hotarare, curaj nebun, multa inteligenta, afectiune fata de oameni si mai ales fata de copii. Potentialul agresiv al rasei fata de om este neglijabil. Pana la un an, puiul de Stafford va alerga spre oricine. Abia dupa varsta de un an cainele va fi mai rezervat, insa doar fata de cei care nu insista. Acest fapt poate naste frustrari stapanilor la inceput. Ei pot confunda deschiderea spre joaca a stafford-ului si increderea nemarginita in oameni cu lipsa de loialitate. Nu este cazul! Acesti caini sunt extrem de legati de familia lor, dar, neavand frica sau suspiciune fata de oameni, ei se vor bucura la fiecare noua aparitie umana ca un copil caruia i-au venit partenerii de joaca.

In ceea ce priveste relatia lor cu alti caini si alte animale mici, trebuie facute cateva precizari. Prima si cea mai importanta: stafford-ul ESTE UN TERRIER. Pe langa aceasta, “cariera” de gladiator in ring a lasat amprente in caracterul rasei. Caini ai caror stramosi au stabilit recorduri la uciderea de sobolani contra cronometru nu vor trece indiferenti pe langa nici un animal mic. La fel in ceea ce ii priveste pe ceilalti caini. Viitorul proprietar trebuie sa inteleaga ca unui stafford ii plac provocarile si va incerca sa raspunda la toate. De aceea detinerea unui caine din acesta rasa in contextul societatii moderne presupune obligatoriu socializarea corecta fata de alte animale si fata de caini. Cu o socializare corecta fata de animalele mici si caini, plimbarile in parc nu vor fi motiv de ingrijorare pentru stapan.
Perfect echilibrat, cainele de rasa Staffordshire Bull Terrier este energic, se va adapta usor la viata de apartament si va fi fericit atata timp cat i se asigura zilnic necesarul de exercitii fizice. Nu este un bun caine de paza. Este neinfricat, dar proprietatea sau agresiunea nu ii trezesc interesul.



Relatia cu copiii
Stafford-ul este alintat "nanny dog"-cainele doica. Toleranta si afectiunea aratata copiilor sunt de notorietate. Acest lucru nu inseamna insa ca este intelept sa lasati nesupravegheati puii si copiii. Copiii trebuie sa invete prima data sa respecte cainele si niciodata nu trebuie incurajati sa se joace brutal. Anumiti SBT, in special masculii, au ceea ce putem numi "instinct matern" si nu se dezlipesc de cei mici, pui sau copii. Staffordul nu reactioneaza prea curand la durere si discomfort si va "suporta"cu placere micile terori ale copiilor, retragandu-se numai in situatii mult prea "covarsitoare".

Dresajul
Este o rasa foarte usor de dresat intrucat are o mare capacitate de invatare si, in plus, toata atentia lui e indreptata spre satisfacerea nevoilor stapanului. Agresivitatea fata de exemplarul canin nu isi are locul in dresaj! Cainele se va supune la o simpla privire sau un ton dezaprobator.

Boli si afectiuni curente
Cainele din rasa Staffordshire Bull Terrier este robust, avand prin excelenta o sanatate de invidiat. Din nefericire insa, rasa nu este imuna la bolile genetice.
L-2-HGA (L-2-hydroxyglutaric aciduria) este o disfunctie neurometabolica caracterizata prin niveluri ridicate de L-2-acid hidroxiglutaric in urina, plasma si lichid cerebrospinal.
L-2-HGA afecteaza sistemul nervos central, cu semne clinice ce isi fac aparitia de regula intre 6 luni si un an (desi pot aparea si mai tarziu). Simptomele includ crize epileptiforme, mers impleticit, tremur, rigiditate musculara ca rezultat al exercitiilor sau in urma excitatiilor sau comportament alterat.

Cataracta Ereditara a fost raportata la Staffordshire bull terrier-ul din Anglia pentru prima data in 1976. Nu este congenitala, deci puii se nasc cu ochi normali, cataracta incepand sa apara de la cateva saptamani la cateva luni de viata, progresand pana la cataracta totala in jurul varstei de 2, 3 ani. Aceatsa cataracta este intotdeauna bilaterala, simetrica in ambii ochi si progresiva pana la orbirea totala.

Intrucat exista teste pentru ambele boli mentionate mai sus, printr-un program de breeding responsabil pot fi inlaturate. Este recomandat ca viitorii proprietari sa achizitioneze numai caini ce provin din parinti testati.

Dintre celelalte probleme, o pondere majoritara o detin problemele legate de boli de piele, boli parazitare in general, cum ar fi demodecia si microsporoza, generate de tipul de blana, asa cum sunt si sensibilitatile la temperaturi extreme (caldura sau frig in exces). Toate acestea sunt motive pentru care nu este recomandata cresterea afara, in spatiu deschis, a cainilor apartinand acestei rase.

Displazia de sold este prezenta si decelabila radiologic la unele exemplare din rasa, dar sunt extrem de rare cazurile de stafford care manifesta semne clinice. Mai dese sunt cazurile de luxatie de patela(rotula), care, desi nu s-a dovedit stiintific, pot avea si o componenta genetic. E insa mult mai mare incidenta cazurilor provocate de accidente datorita energiei de nestavilit si a tolerantei ridicate la durere .

Mai multe despre bolile cu transmitere genetica la Staffordshire Bull Terrier puteti citi AICI.

Alte particularitati
SBT-ul nu este un caine care latra insistent si fara sens. Pot latra sau "vorbi" cand se joaca. Veti fi surprinsi cate maraieli, chitaieli, maimutareli auziti in aceste situatii, dar cainele poate latra si pentru a va anunta un vizitator (fara a fi o regula).
Datorita faptului ca blana lor nu este structurata "in straturi" produc mai putina matreata si naparlirea este minima comparativ cu ce trebuie sa va asteptati de la un Golden Retriever sau Ciobanesc German. Blana scurta, lucioasa se curata cu usurinta, se usuca aproape instantaneu si nu absoarbe mirosurile. Din punctul acesta de vedere sunt cu adevarat "wash and wear".
Stafford-ul nu a fost selectionat ca si caine de paza. Latra foarte rar, ii saluta pe toti vizitatorii si exista mari sanse sa ii lase sa plece cu argintaria familiei. Daca va doriti un caine care sa fie suspicios cu toti necunoscutii si sa ii faca sa dea inapoi, atunci alegeti una din rasele de lucru special selectionate pentru protectie si aparare. Staffordul poate pazi o masina si in mod sigur ii protejeaza pe membrii familiei, in special pe cei neajutorati, dar face extrem de rar paza la obiectiv.
Cainii din aceasta rasa nu sunt potriviti fizic sau temperamental pentru a petrece lungi perioade de timp in padoc. Au nevoie sa stea cu familia lor in casa. Daca le oferiti ocazia, va vor convinge in foarte scurt timp ca locul lor este la dumneavoastra in pat si ca le este foarte confortabil pe canapea, in masina ...oriunde va aflati. Daca acest comportament nu va face placere si nu este ceea ce va doriti de la un catel, NU VA LUATI un stafford.
Daca locuiti la casa, mare grija la gard; nu uitati ca acest caine este un terrier si poate sapa ca o cartita. Va pot transforma curtea si gradina intr-un adevarat camp minat. Intariti partea de jos a gardului cu gard de sarma. Daca ii place sa se catere, un gard foarte inalt sau un "prag" deasupra gardului il vor descuraja sa sara peste gard.
Pentru a impiedica hotii sau pe cei care ar putea sa-l intarate, nu lasati cainele nesupravegheat afara; supravegheati-i iesirile si, mai mult, profitati de ocazie pentru a va juca impreuna.
Tineti cont de faptul ca se poate supraincalzi in zilele calduroase de vara daca desfasoara activitate fizica sustinuta si, in acelasi timp, blana lor scurta nu constituie un avantaj in zilele reci de iarna daca nu au posibilitatea de miscare